Nebunii Lumii...

Nebunii Lumii încă ne omoară și oamenii sunt grâne în pietrele de moară,

Acești morbizi în suflet își vor tainul vieții, chiar dacă știu că mor,

Cum poate-n generații Pământul să respire, când provocăm războaie să nu mai fie Fire?

Ne omorâm ca semeni în scopuri de urgie, Și vrem planeta vieții de-a nu mai fi să fie.

Religiile sfinte, sfințite doar de Iad, ne bagă-n întuneric și-n Haosul cel fad.

Că cine nu gândește precum un Mahomed, e mielul cel de Paște și creștinesc e ied.

Dar seminția Lumii în care noi trăim, duce această viață până la Țintirim.

Și-atunci de ce, netrebnici, neoameni pe Pământ, ucid sămânța gândirii cu avânt.

Că necuprins e timpul și Cosmosul pervers, avem doar o menire de Viu în Univers.