Fumând şi bând cafeaua, eu ştiu că într-o seară,
            Voi ţine-n mâna-n tremur o ultimă ţigară,
             Iar din fluidul negru sorbi-voi cu nesaţ,
            Urmând să-mi fie trupul, pământului un zaţ.


           Mă oripilează, un neologism care nu-mi place, semţnănd cu eliminarea părului din părţile considerate indecente dar un verb atotcuprinzător, lipsa de cultură generală, lipsa de legătură primordială cu mediul şi ştiinţa, inocenţa debordantă a tinerilor ziarişti din ziua de astăzi. Nu mi-am închipuit că, un przentator de telrviziune, un aşazis formatoor de opinie este pur şi sumplu rupt de istoria noastră, că nu ştie unde cade România pe glob, că imnul "Trei culori" în amintirile lui este compus de Ceauşescu. O mulţime de facultăţi de ziaristică au dat diplome la pupile care infestează mass-media noastră. Vocabular de jargon, păreri deşuete, fără sevă de cunoaştere, pentru aceşti epigoni ai democraţiei, care spun ceva fără să ştie ce, toate se amlgamează în lătrat cu intonaţie, în nechezat de măgar sau uneori în răget de felină. Dragi ziarişti, mai coborâţi cu picioarele în ţărână, mai încercaţi să percepeţi universul, mai învăţaţi tabla înmulţirii, că vaca nu e bou, că fasolea nu e mazăre, că sfecla nu creşte  în prun şi că apa nu curge la deal. Mai citiţi să ştiţi că Mihai Viteazul nu s-a luptat cu Dracula şi că Eminescu n-a căntat la vioara lui Brâncuşi.