Ce mă îngrijorează astăzi, în viaţa politică şi socială a României, este faptul că în toată bălăcăreala din instituţiile statului, din Parlament, Guvern, Preşedenţie şi m,ass-media lipseşte miezul problemei. Acel sâmbure de bun simţ care să ia o idee sau un proces de la rădăcină şi să stabilească un principiu de vase comunicante caresă transporte adevărata hrană, spirituală de această dată, spre coroana pomului împlinit.
   Mă refer la faptul că s-au pierdut zile de dezbateri sterile asupra funcţionării statului de drept fără să se evidenţieze miezul sâmburelui de adevăr. În cazul Năstase, unde este glonţul, în cazul I.C.R. unde sunt banii şi intelectualii, în cazul Curţii Constituţionale, unde e logică juridică şi unde e servilism politic, în cazul plagiatului lui Ponta, unde e putred întregul sistem de învăţământ şi cum de poate fi acesta infestat de nulităţi, doctori fără căpătâi, loaze servile care nici măcar nu ştiu ce se face la o testare naţională sau un examen şi deligvenţi care nici măcar nu s-au străduit să-şi citească propria lucrare de diplomă sau teză de doctorat. Problema cu propoziţia subiectivă sau predicativă, pentru care s-au strofocat elevi analfabeţi, pîrinţi neştiutori de carte şi indiferenţi la viitorul copiilor lor, dar cotizanţi la premii şi note, este o bagatelă la care a marjat imbecilul ministru al învăţământului, pentru că propoziţia subordonată răspunde la întrebarea ce? şi aceasta nu corespunde decât la 0,6 puncte din baremul de corectare.
    Îmi pare rău că am apucat să mai trăiesc într-o ţară în care oamenii adevăraţi sunt suiţi în copaci, iar maimuţele defilează pe bulevarde, în palate şi maşini luxoase, într-o mizerabilă democraţie.