Apocalipsa
În râpă m-am rostigolit stârnind nisipuri, cu ochii-nchişi cu dorul de abis.
Treceau prin faţa mea atâtea chiputi diforme ca în ceaţa unui vis.
Şacali cu chip de om muşcând din pradă. Îngenunchiaţi sub cruci copii ce mor
Un zbor de gloanţe-n paşnica ogradă şi fete goale marfă de obor.
O doină plânsă-n ghiers de ciocârlie, într-o spărtură de senin lăptos,
Ranchiună sângerând neomenie şi  ăn mocirlă, crucea lui Hristos.
Încolăciri de trupuri lunecoase, într-o beţie fără simţământ,
În holde şuierând tocite coase şi tot pământul brazdă de mormânt.
Nu-i cer, nu-i apă, nu-i uscat cu viaţă, doar flăcări în vâltori cu spasme reci
Şi cranii hâde picurând a gheţă, sfârşitul e înstăpânit pe veci.