Parazitismul economic.
      După distrugerea controlată din occident, timp de 20 de ani, a producţiei industriale şi agricole, ciracii incompetenţei şi relei voinţe economice în interes strict personal sau de gaşcă au dat şi loviturile interne care ne-au îngenunchiat definitiv. Luaţi ultimul Anuar Statistc din 1989 şi veţi constata ce-am avut şi ce-am pierdut. R.S.R-, în contextul economic mondial era a doua forţă din lume la producţia de utilaj extractiv, a patra putere în producţia de oţel, pe locuri de vârf în ierarhia mondială, la producţia de mase plastice, unt, carne de porc, metale neferoase, turism ş.a. Întreaga economie internă a României, este legată, astăzi ombilical de bugetul de stat. În afara intreprinderilor productive străine care exploatează forţa de muncă ieftină şi resursele naturale, creind export gratuit de avuţie naţională, toate celelalte firme româneşti sug la ţâţa banilor publici.
    Estte un transfer de apă dintr-o baltă în alta până când se împute şi nu mai e bună de nimic. Contracte juma-juma cu forţa politică în vederea strângerii de fonduri pentru campaniile electorale, dar şi căpuşarea intreprinderilor de stat sau cu capital majoritar de stat, duc la spolerea şi evaporaea a ceea ce mai există în finanţele publice. Regiile autonome ale statului s-au baricadat în sedii, într-un preces birocratic de necontrolat, angajân la gri firme căpuşă juridice, de pază şi protecţie şi chiar de prestări lucrări aflate în culiculum propriilor activităţi tehnice. O grămadă de famili şi găşti politice, clanuri interlope ţi menegeri profită de banii statului şi mai grav, de ultimii bani ai cetăţenilor simpli.
      Toate aceste lucruri se repercutează asupra creşterii datoriei externe a ţării. Şi Ceauşescu ne-a lăsat la zero.Plata o vor face generaţiile viitoare până la colapsul economico-social, adică la sărăcie şi foamete şi seceta sufletelor româneşti.