Eu
Eu te-am iubit frumoaso, în gând și în simțire, cu amețiri de simțuri și gol în amăgire,
La un impuls șăgalnic, și fără de urmare, am alergat aiurea să îngrijesc o floare,
Găsind în lumea vie că preamăreața zână, e o femeie prostă extrasă din fântână,
Și aiurită firi și scopului de sine, ce-și vinde nurii fgalnici spre dorul de mai bine.
Degeaba se propagă idei Dumnezeiești, că în femeia lumii mereu o să găsești,
Un sprijin de viață și-un scop de izbăvire, iubirea e femeie, femeia e iubire!
Și Universul doarme, hai vino amăgire!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu