Când vom pieri ca oameni, vom deveni maimuțe!
Când vom pieri ca oameni, vom deveni maimuțe, milenii de cultură s-au subt din alte țâțe,
Oricât voit-a Domnul să ne sădească minte, conștiință, duh și noimă în animal cuminte,
Lucrarea lui e strâmbă, că animalul Om, e groază în iubire și virus în genom!
Nu merita Planeta, asemenea termite, care s-o devoreze spunând că dețin minte
Oricum viața curge până izvorul seacă, pustiul e al nostru, că-n inima posacă,
Se împietrește gândul și visul spre mai bine, azi mi-e destrăbălarea și mâine, după mine!
Ce rost mai are Lumea, să facem iar copii, când seva lor e seacă ieșind din fudulii,
Când dăm perpetuare la cei de-același sex, ce va avea Pământul, viața în index?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu