Iubiri trecute

Dinspre iubirile trecute, vin visuri dulci în senectute!

Prima iubirea-a fost un dor, un strop de sânge în izvor,

Din inimă pornit ușor, într-un pârâu de mici dorințe,

Ce-i dragostea între ființe? Un lac, un râu sau o cascadă?

Căzută-n hău și spartă-n pietre, cu stropi scrâșnind a curcubeie,

Bărbatul caută o femeie, dar nu ne fie cu bănat și ea își cere un bărbat.

Pe dealul de la miazănoapte, golaș cu vârful retezat,

Se împletesc cărări de vite, pe povârnișul nelucrat.

Cirezi coboară în fuioare, iuțind un povârniș spre casă,

Pe lunci răsună în sudoare, ultim chiuit de coasă.

Se lasă asfințitul rece, deși e soarele mai roșu,

Prin vârf de pini el se petrece, venind când va cânta cocoșul.

Cad neguri încă străvezite, de briza liniștii-n apus,

Și eu băteam de-a lungul satul, o dragoste aveam de dus.

Mergeam ca să-mi întâmpin  vita, deși știa drumul perfect,

Doar ca să mai revăd iubita, ascunsul inimii secret.

Eram copil, era copilă, cu un surâs necunoscut,

Cu ochii cerului a milă, cu cârlionți de grâu crescut,

Mlădie-n mersul pubertății și veselă, nestiutoare

Și nici nu mă băga în seamă, prima iubire trecătoare!