Femeia.

Nici Dumnezeu nu i-a dat rolul, El apărut-a mai târziu,

Matriarhatul prinse sensul, că ea răspunde de ce-i viu.

Haină Lume misogină a scos o Evă dintr-o coastă

Și mii de ani în bazilie, în temple și moschei o proastă

Era călcată în picioare ca o ființă inutilă

Făcută doar să nască feții și dacă nu era fertilă,

Puneau din ea saltea de pofte, o sclavă, un obiect de schimb.

Nici îngerii, asexualii, n-au vrut să-i pună mamei nimb.

Și fiii care subt-au țâță din lapte, dulcele matern,

Ajunși maturi proxenetează avutul bunului etern.

Târguri de fete de vânzare, fabrici de sex cu gratii grele,

Și câte-n soi de animale și câte mame între ele!

Nu-ți vine mamă de Natură să nu mai faci din feți băieți,

Doar câțiva, unii de prăsilă ținuti în grajd și pururi beți. 

Și criminali și dregătorii  și strângătorii de avere,

Cei ce distrug această lume cu nebunie de putere,

Cu toții au avut o mamă, au stat în burți de dor și chinuri,

Dar când dedau la jumătate aruncă-n jur scuipă  veninuri.

          La mulți ani, nu pentru florile ci pentru fructele vieții umane! 

           La mulți ani iubite mame!