Regret fără subiect.

Curând voi părăsi această Lume trăită doar tumultului de minte,

În corpul pământean am strâns doar boală și suferință-n zis ”fără cuvinte”.

Am suportat bătăi de joc și biciul, disprețul purtătorilor de ură,

Ce-i hoitul unui om ce pute-a viață sperând mirosul care-l bagă-n gură?

Am stat și sluj și drept și-într-un genunche să-mi cresc copiii într-o lume crudă, 

Cu temeneli la proasta-Împărăție, cu gustul pre-acrit de o agudă.

Acum, la bătrânețe am prins aripi în dezinvolt surghiun de cele rele

Și pot să cuvântez înspre tembelii ce-au vrut, demult sfârșitul vorbei mele.

Nu mai puteți să-mi puneți pumnu-n gură, haotici defrișând eternitate,

Eu m-am întins deja pe năsălie ținând în mâini făclie de dreptate.

Că după mine va veni Potopul și se va prăvăli Apocalipsa,
Nu mai  contez ca porumbel al păcii și cine mi-ar simți pierdută lipsa?