Că...

Că doctorii omoară știm și noi

Că popii ne îngroapă în noroi. 

Cerând un preț uimind cutia milei,

E ochi de Diavol, poftele pupilei.

Dar că omoară, simplu genocid 

Și cei aleși să ne păzească soarta

Și bagă un pion în suicid,

Au poate-n Rai pre-șpăguită poarta.

Cum poți să fi un monstru, animal,

Doar petrecând plăceri destrăbălate,

Când înecatul moare până-n mal

Și tu petreci pe val naivitate.

S-o creadă prroțtii că acești cretini,

Au simț de viitor și menie,

Se   bagă în biserici ca creștini,

Călcând peste cadavre-n veselie.