E vară.

S-a scuturat floarea de mai

Și miliarrde de petale

Au nins grădini, au nins cărări,

Dând zbucium doinelorr de jale/

Dacă acest păcat de vânt,

Ar fi căzut pe alte plaiuri.

N-aș fi vărsat nici un cuvânt,

Cu lacrimi înmuiat a valuri..

Dar văd cum piere un popor

Ce-a înălțat demult, o Lume,

Sub sceptrul cozii de topor

A hoților fără de nume. 

Ne-am încuscrrit cu venetici,

Cu ochii negrii sau chiorâi,

Ce n-au hălăduit pe-aici,

Acum se pironesc de-întâi.

Și ochii văd, inima saltă,

Și brrațele adună grrâne,

Cum ne-ai lăsat. Tu Doamne, baltă

La mila liftelor păgâne?