O vizită insignifiantă.

      Mare ntuziasm pentru vizita Președintelui Franței ăn România. Un eveniment rupt în două. Osanale, bla blauri și nesimțire cât cuprinde. Iohanis a mormăit conform fișei postului în favoarea consolidării U.E. Puterea parlamentară și execurivă s-a făcut că nu l-au văzut pe Macron. O operă bufă pe portativ de lăutari de ocazie. Ca orice francez infatuat și el a constatat cu uimire că România nu este fostă colonie franceză. Că românii depășesc în I.Q. melasa populară franceză. Franța ocolește Polonia deși cele două țări sunt sensibil egale ca suprafață și populație. Numai că Polonia a fost tot timpul sfârtecată și din lașitate franceză și n-a fost Colonie. De la România Macron a cerut un fel de solidaritate în fluctuația forței de muncă mai deșteartă la noi, mai ineptă la ei și ceva comenzi militare. Mă așteptam la investiții masive franceze în afara exploatării gazului metan românesc, a electricității, a apei de către firme de stat franceze. 

       Manechinul sas nu poate ieși totuși, cu toate cuvântările prescrise din linia U.S.L. creionată la Moscova cu carioca lui Stalin (Putin) în 2012. Am văzut din nou lașitatea Franței, înfrântă mereu de istorie. Adică să nu ne așteptăm la un ajutor necondiționat din partea ”așa zisei” surori mai mari. În rest toată pres românească a admirat ținutele primelor doamne. Deci o întâlnire strategică la nivel înalt s-a disipat în scenete de prost gust. Mă așteptam la o horă românească în jurul Președintelui francez ăn care să se țină de mână reprezentanții clasei politice. Am văzut un cazacioc în care fiecare dă singur cu curul de pământ.