Ciobănașul.

Aș vrea să fiu cioban în vârf de munte,

Să stau de vorbă doar cu Miorița,

Să-ntind cojoc pe pietrele mărunte,

Să nu mai simt cum ni se duce vița.

Am stăpânit mari plaiuri, transhumanță,

Cu-aceeași limbă și același dor,

Sub cetină și frunze de substanță,

Am devenit românul, vechi popor. 

Acum și veneticii poartă iie

Și migratori ițari de lână pură,

Cei parveniți mai oacheși prin câmpie, 

Ce ne jupaoaie și apoi ne fură.

Mâncăm merinde vechi cu polonicul,

Cu ifose de dragoste de Țară,

Cînd pe perete stă parșiv bunicul,

Venit din Răsărituri ca povară.