Parodia presei.

De zece ani schimb dragostea cu sila 

Și cânt în van și scârba și idila,

Cu așteptare ca un hâtru prost,

Să prindă un semnal către un post.

Dar na-i să vezi în jurnaliști citire,

Ei joacă doar sindrom de umilire.

Nu-i bănuiesc de lipsă de ranchiună,

Când pana uni bard este mai bună.

Dar ei trăiesc simbria și nu faptul,

Că omul e-n cultură aluatul 

Ce dă în altruism cu drag păcatul.

Minciuni, slugărnicii și bani peșin,

În felul lor trăiesc un singur chin,

Să nu le ia patronul faptul firii,

Dând un obol pe ruta nesimțirii. 

Cum poți să te agăți de conștiință,

Lăsând un trai nabab, o necuviință,

Cînd nemul tău trăiește ăn avere,

De ce-ar sluji a Ptriei Putere?