Prezumpția de bogăție!

       Este apanajul hoților care țipă ”hoții”, Ceata lui Pițigoi, dai în unul țipă doi, dai în hoți și țipă toți. Hoții, jefuitorii, escrocii și interlopii au în genă nihilismul unei existențe oneste și cinstite. Mu există om sărac și curat, invntator și inovator care să nu fie supus oprobiului majorității animalice umane.

      Ca și prezumpția de nevinovăție, leitmotivul infractorilor, prezumpția îmbogățirii sau existenței cinstite este de condamnat. Conform celei de a treia Lege a Logicii, Legea terțiului exclus, prezumția de nevinovăție ste un fals. Omul ajuns în fașa Justiției este prezumptiv vinovat. Dacă era nevinovat ar fi fost lăsat să trăiască în pace. Legea negării negației ne spune că nu infractorul ca subiect, trecut prin predicatul de a fi vinovat este apărat de logică și trecut ca parte secundară în propoziție el tebuie să demonstrze că a încălcat sau nu legea și nu Justiția. De cînd e lumea Lume, justiția condamnă și nu fofilează vinovății.

     Ca experiență de viață, prezumpșia de bogăție mi-a nenorocit destinul. Stăpân pe carte, sărac și fără sprijin parental m-am înscris, după Bacalaureat la examenul de admitere în Școala superioară de marină. Numai că un medic șpăgar crezând că sunt copil de machedon mi-a cerut 5000 de lei în 1967, ca să mă treacă de examenul medical la ochi. Am rămas altfel pe drumuri și am fost nevoit să mă angajez muncitor necalificat pentru a îmi trăi sărăcia. Am ajuns într-un târziu ofițer de artilerie și nu am avut probleme cu ochii nici în olosirea aparaturii optice normale nici a celei streoscopice. 

       Au trecut anii și toți profitorii m-au suspectat de bogăție. Cine ar fi putut pricepe că ținând în mână cheile și sigiliul Complexului Prezidențial Neptun, în perioada 23.12.1989-12.01,1990, n-am furat și nu mi-am pus deoaparte bucăți din Avuția poporului? Cum un profesor care abăgat la Liceu peste 60 de copii și 7 la facultate, prin meditații, nu e pli de bani? Cum copiii lui s-au realizat prin forțe propri? Și omul trăiește doar din pensie!

     Stimulași politic și pofticiuni, un Executor Judecătoresc și cumătrul său judecător u crezut că au de jfuit un om sărac. Prezumpție de bogăție. M-au prins cu o greșeală de omenie și m-au lăsat dpuă luni fără pâine. Am vândut derizoriu ce-am putut, am cules porumb și struguri la negru pentru a supraviețui. E adevărat că am un blog de peste 2000 de postări și peste 2000 de afișări de pagină, că sunt bine primit pe internet dar până aum n-am primit nici un cent. Nu sunt Robert Turcescu.