Cum se face...

Cum se face că o vorbă, plină de înțelepciune, 

Nu ajunge la urechea omului cu rațiune?

Simplu, omul nu pricepe decât darul lui din pungă,

Orice rațiune-a vieții, ideatic îi reougnă.

Parca-r moșteni palate și viața de apoi,

Multe vite duc povară, printre ele pprea muți boi.

Să dai soarta Națiunii, veșnicie de popor.

Printr-un vot în dorul leli pentru coada de topot,

Nu ne paște veșnicia, nici Istoria de neam

Când dăm mucii în prostia, defrișărilor de ram.

Am ajuns, Apocalipsă, animal, al lui stăpân,

Tot ce moare împrejuru-i e desprindere de sîn,

Jungla a ajuns umană, cine poate oase roade,

Iar prostimea, carne moale se ertfește în corvoade.

Cum de secole încoace, învățați cu drag de obște, 

Au sfârșit în sărăcie dând iubire îndeobște,

Azi doar crocodili de seamă, socialiști, capitaliști,

Hărtănesc a lumii hrană, cioclii pentru cei mai triști.