Primăvară sumbră.

Vine iarăși Primăvara, o iluzie impusă,

După fiecare Iarnă, cu gestație de urși,

Români depășiți de simțuri prinși de gerul de la ruși,

Amețiți de stat îm casă, ori în blană ori în husă.

Când o boare de cășdură, face viața să renască 

Mai sint doruri de verdeață, când de Sus plouă cu bani,

Banii împărțiți aiurea de cioroi și de jnapani.

Rădăcini parazitare și de vâsc ca și de iască.

Deci renașterea din fire, rădăcinile perene, 

Pierd  în ton  cu nesimțirea simțul omului de Plai,

Veselia Primăverii până-n mijlocul lui Mai/

Viețuim în neșțtință între  pietre și arene.

Ne hrănim cu surogaturi de materii minerale,

Pentru ca aleșii Lumii să mînânce caviar.

Miliarde de primate adaptează-un trai gregar,

Pentru ei Apocalipsa face din minuni fecale.