Maimuța.

Avem o maimușă și-o dăm la scenă,

Mai îmbrăcată și cu scipiri,

Giumbușlucul îl face în mina sa ternă,

Este maimuța marii iubiri.

Primata cuvântă, ne face să râdem,

Amarul vieții produs de dresori,

Prostia ne poartă, cu ea mai rămânem,

O placă strcată de reizeci de ori. 

Cum poate poporul s-adire maimuța,

Emblemă de jale pentru vecini,

Să creadă că proasta ne dă încă huța,

Ăn virtute de neamuri printre ciulini?