Vine Toamna.

Ne așteptă-o Toamnă lungă,

Roadele ne fug din pungă,

Un teatru rîsu-plânsul,

Să alegem dînsa, dânsul. 

Nu va-ți săturat de zoaie,

Pe culturi nu vine plaie.

Mintea nu se mai  îndoaie, 

Coborînd direct în coaie.

Ce am cîștigat în viață?

Ce-am iubit și strms în brață,

Ce-am furat de la piață

Și ce-am păcălit pe față.

                 Câtă Lume...

Câtă lume proastă, paște pe coxlauri,

Ducând iar blestemul vechilor balauri,

Îia n-aveau minte glas și elocnță,

Prăduiau Planeta ca orice ființă.

Oamenii în sine dar Dumnezeiesc,

Ce le-a dat găndire-n graiul omenssc,

Cacă pe căraea unor Dinzauri,

Distrugând planeta cu păduri și plauri. 

Scutura-va Firea blan de arici,

Astfel de primate nu au loc aici!