Suntem pea mulți...

Suntem prea mulți, Planeta-i terminată,

Distrusă-n firul ierbii de-animale,

Și mai ales gîndiri, acea Primată 

Ce duce un blestem pentru o jale.

Pa jos mai mișună în oxigen ființe,

În Atmosferă-s nori  de chimicale,

Ne plouă ploi, otravă din  științe,

Experimente pururi criminale. 

Potop de bombe subțiază suflul

Și respirația-n azot a ăstei Ere,

Încet încet, carbon deprinde sulful,

Și iața asta sigură va piere. 

Ce spune din trecut Apocalipsa?

Cu toate treptele empiric intuite,

Că omul va pieri gîndindu-și lipsa,

Prea mult se pierde-n pagubă de minte.