Dorinnță,

Ce-i ma plăcut, doeință, în inimă se sringe, 

Cănd treci în vise trupul ce nu-l mai poți atinge,

Când vezi un chip de înger ce-ți lumineză visuri,

Și nu poți să te-apropii din pricini de înscrisuri.

De legi și obiceiuri ce siluesc iubirea,

Și pun feneia-n culpă când vrea să-și crească firea.

Și simțământul tainic de-a vrea un Făt Frumos,

Deci și la ea e praznic. Iubiri fără folos.

Deci duceți doar în suflet speranțe ne-mplinite,

Ca amintiri trtecute ce lumea le permire.

Și ce-ați iubit odată, în liberă pornire,

Decine neputință, frustare de iubire.

Dar îți rămâne-n etos iubirea acelor valuri 

Ce-ntr-un impuls platonic te-a domolit pe dealuri.