Doctori și doctori.
În accepțiunea populară doctorul e cel ce vindecă oameni. La italieni „dotore” înseamnă avocat. Cel uns cu toate alifiile trădării moralei în interes pecuniar. Probabil în această idee s-a inventat titlul de „Doctor” în alte domenii. care nu țin de sănătatea populației ci de sipendii parazite.
Vă ofer o poveste. A la Ion Creangă. Adevăr desăvârșit. 1957, în plun bolșevism. Trecusem de 8 ani și eram în vacanța de vară. Prin aprilie , mai un copil de seama mea a murit de apendicită. Mâncase prea mule agrișe necoapte iar părinții și sanitarul satului nu prea știau ce să-i facă. Până să ajungă la spital cu autobuzul, copilul s-a stins din viață. Toți părinții au intrat în panică și cum pe vremea aceea informațiile erau ambigui și târzii, cei mai înstăriți părinți și-au dus copiii la „operația de apendicită” pentru extiparea micului deget de maț, cnsiderat periculos. Unde mergeai pe stradă dădeai de copii ce se mândeau și-și arătau operația. M-am rugat de bunica care mă creștea să mă ducă și pe mine la operașie. Mi-a zia că nu e nevoie să cheltuască bani penru o prostie. Am prins o zi când moșii erau la muncă, am intrat în cutia de valori, m-am urcat în autobuz și nu m-m oprit decât la Spitalul din Mediaș.
Trecuse de prânz și am întrebat în drepta și stînga sub zâmbetele conciliante ale celor întrebați care este doctorul care scoate apendicite. O soră sau asistentă, numai că nu s-a pișat pe ea de râs văzînd îndârlirea mea, m-a luat pe după cap și m-a dus în cabintul doctorului. unul tânăr și frumos. Ăn ochii lui scânteia bunătatea. nu ca cei de azi care scânteiază doar a dispreț și șpagă.
-Zi copile!
- Păi vreau și eu să fac operație e apenicită.
- Păi ia să vedem unde te doare.
- Mă ănțepă pe dreapta și doare pe stâng și mai jo. Eram un copl precoce care citea de la 5 ani și eram bine documentat cu simptomele apendicitei.
Doctorul m-a înrins pe pat, m-a pipăț și cu un zâmbetanagelic mi-a zia:
- N-ai nmic măi copile!
-Dar eu vreau să fac operația.
Ca să scape de mine, începe să-mi explice procedura.
- Pă te duci la Dispensar și vi cu o trimitere.
Nu eram prost și ștoam că la mine în sat disensarul nu avea medic. Ce putea face sanitarul?
Am ieșit total dezamăgit pe poarta spitalului. Când în față scria Dispensar. Am tecut strada. Pe albastru scria Str. După Colț. Mi-am luat inima în dinți și am intrat în Dispensar. Pustiu. A bătit la o uță și auzins „da” am intrat. Un doctor bîtrân cu ochelari mă ăntreabă:
- Ce-i mă copile.
- Păi vreau să fac operați de apendicită. Am fost la Spital și doctorul mi-a zis că îmi trebuie trimitere.
- Da de-al cui ești tu?
- Stau la strasa după colț numărul șapte.
- A la badea mitroi?
- Da e bunicul meu dar e plecat la Sibiu.
Bătrînul docror m-a ăntins pe patul de consultații și ăncput să mî pipăie. Știam când trebuie să spun „Au”. Bîtrânl doctoe mi-a scris trimiterea. Am alergat la Spital și l-am găsit pe doctor gara de plecare acasă. S-a uitat pe trimitere și a zîmit larg.
- Bine măi copile mâine te tai.
Am rămas în spital. Nici nu șiam dacă eram internat și înscris la masă, dar de bucurie zburdam pe toate culuoarele și ajutam surorile inclusiv la ducerea ploștii. A doua zi dimineață a venit o soră și mi-a zis să nu mănânc nimic. Pe la ora 9.00 a venit doctorul, m-a luat și m-a așrzat pe maa de operașie iar după un sfert de oră nu mai aveam apendicită. Am coborât singur și sprinten e pe msă. Ăn salon m-am întâlnit cu un unchi din sat, care se externa L-am rugat s-o anunțe pe Mama Bătrănă că sunt la spital și sunt bine. omul a ajuns acasă dar a uitat.De două zile tată lumea mă căuta.Miliținul, ădurarii și neamurile. Aveam obicei să umblu aiurea prin pădure. pe la prînz m-am trezit la Spital cu Bunica Era atât de stoarsă de lacrimi că nii nu aputt să măcerte. Dupăamiază am plecat acasă vesel și împlint. Puteam și eu să mă laud cu operația. Gratuită. Cît ne costă acum o operație de apendicită? La stat sau la privat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu