Asteniile.

Astenii se Primăvară, crude vești pe neam de țară,

Bucurie-n flori amară, pentu mintea în povară. 

Actenia poartă feste și în mințile modeste,

Celora cu minte multă, pune logică ocultă.

Ce ste o astenie? Gol în suflet, amnezie,

Boala creierelor genii, arse prea rapid  în Denii.

Însă doar o oblojeală pentru minți fpră scofală,

Trepăduși în dorul vrerii, duc contrariul Primăverii.

Nu-i avânt, nu-i ptimrnire, în sălbatică trăire.

Animalul cel din om, s-a urcat din nou în pom.

Ai ucis, ai jefuit, acum vrei prin grohăit,

Să dai vina în Stihie, fără pic de omanie,

Din necaz de amnezie.