Tinere,

N-ai priceput cum e să mori,

Nu ai băgat în seamă moartea,

Ai fost un fluture-ntre flori,

Nu ți-a plăcut ce scrie cartea.

Nici n-ai citit pentru-a pricepe,

Cum mii de sulete s-au dus,

De mii de ani, în multe stepe

Să acape Lumea de Apus.
Nici Țara nu ți-o mai cunoști,

Crezi că viața-i ritm de rokuri,

Nu ști cum ai pierit ai „noști”

Să evitîm perfide trocuri.

Să stăm acilea din vecie,

Ce jetrfă-au dat copii de neam!

Tu te hlizești fiinnță vie 

La telefonul tău cu geam.

Doar cei ce au trecut prin moarte,

Că au rămas s-au că s-au dus,

ÎâPot spune ce e mai departe,

Din pilda Sfînt-a lui Iisus.

Așa că râde-ți iar viața,

În neștiință, cu avânt,

Te va ghida în râs paița,

Să nu-nțelegi acel CUVÂNT.