Se stinge viața ...

Se duce viața, deci trăiești din amintirile trecute,

Cu ochi deschiși și tot mai vezi, periplul celor neplăcute.

În somn te zbați în letargii, amestecând potop de visuri,

Ce-ai adunat în nvralgii, ce-ai priceput între înscrisuri.

Să-mi spună mie-un om bătrân, cu mintea doldora de carte

Că este-al somnului stăpân și de coșmar nu are parte.

E drept, cei plănuiți de Sus  ca fericiți săraci cu Duhul,

Nu prea au visuri, spaime-n somn, deci nu vor moșteni Văzduhul.

Inteligența-n Univers adună din conștiințe unde.

Dar ăsta-i versul unui vers, aduni dar dacă n-ai de unde?