Va fi un sfârșit....

Va fi un Sfârșit care nu ne doare, deși suntem ființe trecătoare,

Toate organismele vii au timpul lor, nu știm ce gândesc dar toate mor.

Când Omenirea piere, rânduri rânduri, ar trebui să ne gândim la gânduri,

Ce-o fi în capul celor care, își duc viața doar din întâmplare?

Sodoma și Gomora-n a lor destrăbălare pierit-au de pe Lume, așa din întâmplare?

Pompei, cea cetate de faima lui romană, în jocuri, circ și pâine s-a isprăvit prin Magmă.

Dae masa de manevră, acei săraci cu Duhul se pird în vrerea vremii și nu pricep Văzduhul.

Din vina cea Divină Pământul face bani cu bogătași în silă și muritori sărmani.

Nici unșii Mari ai Lumii nici prostul de pe cale , nu are cum pricepe că deal urmează vale.

Și oricum urci o pantă, sau luneci într-un hău, anvem deasupra nostru un Cosmos Dumnezău.

Mai scormonim planeta trăind aiurea clipa, ne amăgim că poate vom moșteni aripa,

Că colo sus în Ceruri ajungem îngerași. Distrugerea e simplă, nu va avea urmași!