Adrian Năstase, erou național!

   Acest popor de iobagi și căciulari, nu se va face bine nici-odată. Nu degeaba, celelalte popoare, mai ales cele nordice ne consideră o plebe necontrolabilă. Și ultimii sălbatici din Amazon și America Latină, din Africa și Orientul îndepărtat s-au civilizat și au început să consume norme de conviețuire umană, aproape de morala spirituală autentică. Numai românii au rămas fanarioți. În etosul popular rămân bandiții și haiducii ca model social de îndrăzneală și nesimțire, de tupeu grotesc.

  Va urma oare și canonizarea celui mai mare jefuitor de țară de la Caragea Vodă încoace? unde te duci în țară, dai peste pădurile și livezile lui Năstase, peste lacurile și brașele de Dunăre ale lui Năstase, peste fermele și vilele lui. Nu vreau să greșesc dar dacă A.D.N.-ul acestui om nu este țigănesc, comportamentul emfatic și în același timp laș,este elocvent.

  Pe oriunde în lume un pușcăriaș, chiar dacă  a furat o pâine sau o găină este un paria.Își găsește cu greu o slujbă cinstită și este permanent repudiat și contestat de societate. La noi pușcăriașul e bun de președinte!

  Vorbeam de lașitate. Păi tragi-comedia cu sinuciderea ce poate dovedi? Virtute? Știm cu toții că procurorii militari erau cei mai slabi justițiabili, proveniți din ofițeri cu dreptul la ”fără frecvență” sau din beizadele analfabete ale generalilor vremii. De aceea nici un dosar la revoluției nu a fost rezolvat și criminalii huzuresc în averi și pensii nesimțite.

  Am câteva întrebări pentru procurorul cazului suicidului. În primul rând a luat urma banilor să vadă cu ce s-a ales polițistul mincinos după incidentul în speță. De ce pistolul sau revolverul lui Năstase era armat și cu cartuș pe țeavă. Ce intenționa? Să timoreze, să amenințe sau să împuște? Orice specialist în arme îți poate spune că manevrarea unui pistol, de către un dreptaci comportă mai multe operațiuni. Trecerea pistolului din mâna stângă în mâna dreaptă, armarea și încărcarea, ochirea și apoi tragerea. Eu zic că polițistul a acționat din instinct de autoapărare, a sărit peste birou pentru a-l imobiliza. Normal a îndepărtat țeava armei de cele două corpuri și glonțul s-a dus în tocul ușii. Replica polițistului, ”era să mă omori, nenorocitule” spune tot. Cu ce s-a ales polițistul ca să mistifice adevărul, vom afla peste 50 de ani.