Dumnezeu ne-a dat iubirea!

   Dumnezeu ne-a dat iubirea și pe Cain El l-a făcut, astfel ura între oameni a avut un început!

   Ce-i iubirea de aproape și iubirea între doi? Una-i dată de viață, alta-n egoist altoi.

   Oricât duh s-a pus în oameni, ei rămân pământ fertil și aleargă fiecare după scopul inutil.

   Unii-s lei în preerie, așteptând ciosvârte mari, alții-s bivoli și gazele-n indulgență de samsari.

   Cei ce nu respectă firea și se-ndeamnă-n căpcăuni, nu-și dau seama că au locul pe la Casa de nebuni.

    Fac averi călcând pe gâtul celor ce le dau mâncare, nu că ar avea nevoie, dar au jind de înălțare.

    Parcă marea lor avere va conta la infinit, prin odrasle sclerozate, fiu drogat și nesimțit.

    Parcă și-ar lua ograda, ca să treacă râul Stix, neștiind că moartea vine și aiurea și la fix,

    Iar amorții retrăire este haos și pustiu, descompunere totală în pământ și în sicriu.

    Rostul omului pe lume sete să creeze zei, timpul le va da sentința de diavoli sau Dumnezei!