Primăvara
Când florile ce cresc în crâng,
Cu primăvară se-nveșmântă
Și râd acei ce nu cuvântă,
Eu ce gândesc, adesea plâng,
Zâmbesc și plâng! Zâmbesc și plâng!
Când primăvara-n plin învie,
Pe deal punând culori de vis,
Eu caut gânduri în abis
Și un motiv de bucurie.
Mintea-i vie? Mintea-i vie?
Când primăvara-n omenire
Aduce blând cuvânt de Paște,
Ne îndulcesc sfintele moaște
Și-ar fi să ne intrăm în fire.
Dă citire! Dă citire!
Când primăvara îmbunează
Și sufletele împietrite
De răutăți premoștenite,
E semn că Dumnezeu veghează,
Minte trează. Minte trează.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu