Bâta

Dintr-un trib cu țundre sure, între codru și pădure, pe o vale mai mănoasă,

Pentru sapă, pentru coasă, se-adună o mare gloată, să ciorovăiască-n dată,

Dacă merită să pună, un alt vrej de lume bună, jude,cneaz sau șef de trib, 

Moț înalt în colț de hrib. Unul spune că e bun, doftorul că-i mai nebun, 

Altul vrea să fie scribul, că pricepe ce-i cu tribul, altul vrea o babă faină

Și la nuri dar și la haină. Doar Păcală se hlizește și cu tâlc adânc grăiește:

- Eu aș zice, dintr-o sută, să ne punem șef o bâtă! Bâta are măciulie,

Doar nu-i trebui-țăcălie, are trup lucios și tare, ca s-o prinzi în apucare,

Punem mâna toți cu har, să jucăm un ”călușar”. Ce ne trebuie belșug,

Harnici să tragă la plug, când putem să lenevim, din văzduhuri să primim.

Și pe mâine să trăim. Ce ne pasă de nepoți, dacă i-m făcut netoți, 

Și acasă și la școală, se hrănesc cu mintea goală. Să învețe abitir,

Să știe să pună bir. Să știe să dea din coate, să fure de unde poate

Și să capete putere, pe necazuri și durere.

Hai români cu minte-an gută, să ne punem șef   o BÂTĂ!