Bătrânul

O grămadă de celule care vor să mai trăiască,

Fără sevele vitale cu întărituri de iască, 

Într-un corp uitat de vreme și cu rosturi rostuite

Vor să moștenească lumea deși sunt cam pe sfârșite.

Trage greu aer în pieptu-i, un burete de tutun,

Cocârjat pe băț cu noduri, crede că mai este bun,

Ochii văd inima cere, amintirea-i e putere,

Vrea să fie tartor mare peste fosta lui avere,

Mintea-i cu sinapse-n calcar vrea să dea mereu povețe,

Pe cei cu lumină-n minte tot el vrea să-i mai învețe.

Moșule astupă-ți timpul și îl lasă să te ducă,

Că decât sperietoare, mai bine în cer nălucă!