Ca la Ploiești.

        Accidentul de la Ploiești, extrem de dureros, Dumnezeu să-i ierte pe cei care s-au dus a fost chestionat pe toate părțile, mai puțin ăn esența sa. Nu s-a pus întrebarea: ”câte persoane erau în autobuz și câte în picioare”? Pun această problemă pentru că transportul de persoane se face în toată țara cu microbuze sau autobuze second-hand în care se tasează pasagerii ca sardelele pe pofta patronilor. Bani, bani, ori cartofi ori oameni. E curioasă frăția cu acești patroni a poliției de toate felurile și a autorităților locale. Evaziunea în acest gen de transport se apropie de 90%. Bani negri. Nu se dau bilete, nu se ține contabilitate, de unde pofta de supraîncărcare și venit. Se acceptă la licitații pentru arvunirea traseelor patroni cu dare de mână dar fără autovehicule corespunzătoare sau suficiente pentru un transport civilizat. Corupție generalizată.

     Cui îi pasă de soarta călătorilor? Dacă ei vor să se îngrămădească și să se împingă ca animalele n-au decât. Se câștigă triplu la o cursă. Și în situații critice sau accidente mor mai mulți. Nu ăsta-i trendul pe șoselele României?