Rușinea.

      Singurul lucru pentru care nu poți acuza sau speria un neamț este rușinea. Traducerea în germană a acestui cuvânt balcanic are cu alte conotații. Nici cuvântul yertare nu se află în vocabularul lor. Orice ar face așteaptă ca timpul și conjuncturile să la spele păcatele protestante. Să nu uităm că schisma Lutherană s-a bazat pe răzvrătirea împotriva indulgențelor de iertare de păcate. Pentru nemâi nu există nici scuze nici regrete!

       Președintele sau instituția prezidențială este legată cu o mulțime de fire de putere, de forțe interne și externe cu mari complicități financiare, deci de putere. În America, președinții care nu au răspuns la comenzi au fost asasinați. Sau s-au autodemis de frică.

       Să declari cu nonșalanță că justiția trebuie să recupereze banii furați de șmecherii politico-administrativi ai țării și să nu roșești la umezeala din schpilhoseni, când ai ditamai tăunul pe pălărie. Când ai luat cu japca mai multe case și te lăfăi cu bani nemunciți, adică furați, cum poți să citești cu glas tare asemenea frază. Avea două variante de a ieși neșifonat din forul luptei anticorupție. Să promită că va restitui statului român toți banii jecmăniți până acum dintr-o eroare de iubire sau să își ia ”auvidersen” de la poporul care nu-l merită.

      Cu asemenea căciulă, orice țară e, nu poate fi fudulă!