Zbor

Mă simt un nor, așa, pufos

Albit de pulbere de stele,

Plutind ușor și maiestos

Deasupra facerii de rele.

Mă simt Luceafăr veșnic viu,

Privind cu raze înghețate

Putreziciunea din sicriu

Mâncat de viermii cu dreptate.

Păcatele eu le-am lăsat

Pământului ce mântuiește,

Instincte-n corpul deșelat

Le-am pus acvariului cu pete.

Mă simt un mort dar unul  duh,

Celeritate-n miez de spuză,

Plimbând baghetă în văzduh,

Concert în Lumea fără scuză.

              Dedic această poezie literatului frugal  Radu Banciu.