Boul trage și-apoi rage.Obosește și mugește.

          Cum a ajuns această țară la cheremul animalelor care trag carul? Unde este vizitiul? Am ajun un car cu b oi care plimbă sărăcia și prostia dintre loitre, pierzând recolta pe scândura de fund spre bucuria hoților și cerșetorilor. Cu sprijinul unei propagande ostile mersului Națiunii spre progres și civilizație, garnisită cu frișcă acră de trepădușii sânului propriu, am reușit să îmbătăm gospodarul sau să-l adormim în șanț.

          Așa se face că la căruța sprintenă a viitorului nu am înhămat bidivii de rasă, ci am pus boi la un jug de fier muscălesc. După ce mai mulți boi au fost pensionați am rămas cu un bou mai mare și unul mai mic, care trag  când hăis când cea după vrerea lor. În laude, cântece, confeti și artificii scăpate din concertul indubitabil oportunist al unui poporr de circ și pâine, pe cale de dispariție.   Împreună cu așa zisele elite de mucava.

        Boul mare ar fi sclerozatul Tăriceanu. E normal ca un creier subliminal la senectute să clacheze la intrarea  în tremurul bătrâneții. Boul mai mic, un fel de tăuraș deposedat de fudulii dar cu coarnele intacte în gura căruia se uită marea de formatori de opinie, presa și televiziunile într-un tembelism inimaginabil. Câtă suficiență neuronală poate avea un individ care se uită cu respect la cel mai gol personaj al vieții politice autohtone. Dacă acestea ne sunt reperele, aceștia ne sunt idolii, merităm să ne ducem Dracului.