Premoniție.

Spurcată gură am avut, dar eu știam de la-nceput

Că generalul trădător nu face parte din popor,

Ca orice parvenit cu vrere, gândește doar către avere,

De tânăr s-a dedat la blat, cum să-l mai definești bărbat

Și-acum topit în senectute ia banul sculă de virtute.

Îi trece prin izmene vânt, dar vrea cavou peste mormânt.

Ca el și alte muhaiele, au vândut mingea pe inele,

Au vândut meciuri murind dor, doar pentru-arginți în punga lor.

Trimis-am luptei o oștire, de mercenari fără iubire,

De cizme-n ghete cu crampoane cu fițe fine de cucoane.

Suntem o țară fără nervi, adunătură-n lanț de șerbi,

În trei culori de mămăligă, ambiția nu ne mai strigă.

Apă, sare și mălai, când poți s-o iei, de ce să dai?