Ne omoară sfinții.

    Pe preasfinții și preaînalții bisericii îi putem pricepe. rostul lor este să ne ducă cu pompă și cu mulți bani pe Lumea Cealaltă. Mai greu de priceput este încrengătura botezării spitalelor cu nume de sfinți. Sfântul Pantelimon, Sfântul Elefterie, Sfânta Varvara, Sfântul lui Pește, sfinți insignifianți care și-su dat mâna cu medicii pentru detașarea cât mai urgentă elor care nu spre Rai sau spre Iad a săracilor, a celor care nu plătesc sau nu pot să plătească. Dijma pentru viață primează în fața Jurământului lui Hipocrat, care fie vorba între noi a fost un păgân, iar noi ne închinăm și respectăm doar sfinții. Așa de mult și așa de plăcut gâdilă arginții buzunarele că nu mai contează câți copii, femei, bătrâni și oameni sănătoși trimitem spre dincolo. 

     Dacă teoria lui Malthus nu mai contează pentru că nu numai războaiele pot împuțina populația Planetei, de ce nu s-ar da mână cu mână între medici și popi pentru a subția populația celor care nu cotizează? ”Hop, hop, hop, tu-i omori și eu îi îngrop”!

     Din existența ancestrală a acestui popor, preoții, vindecătorii și vrăjitoarele au avut onoare. Avem exemple în toate basmele noastre, în care remușcarea facerii de rău reînnoiește florile vieții. Acum avem vraci tocmiți pe bani, făcuți pe bani și normal fără suflet creștin, daltoniști pentru care există o singură culoare, galbenul aurului și mirosul său inodor, dar pe care super-călăii îl simt.

    Eu zic să ne trăim viața, atât cât ne-a dat Dumnezeu, c orice ființă de pe acest pământ și să renunțăm la ipohondria zilei de mâine în care mai mult încurcăm decât să dăm ghes la progres și la viitorul perpetuării speciei. Fără medici și șpaga  lor!