Democrația prafului în ochi.

          Dacă justiția este oarbă în orice regim politic, democrația vede tot dar în cruciș sau divergent într-un strabism deocheat. În regimurile autocrate existau doi stâlpi de putere, bună sau rea, sub oblăduirea Zeului suprem. Monarhul și biserica. În regimurile monarhice sau prezidențiale rămâne un singur stâlp care poate amăgi sau dezamăgi poporul. În regimurile prezideanțale se fac și se desfac putințe și neputințe pe spesele președinteluil.

          România a ales după viziunile lui Iorgovan și Iliescu un regim semi parlamentar, mi bine zis de haos politic, fără legătură cu tradițiile acestui popor sau cu religia sa Iliescu fiind ateu. pentru a inventa o asemenea democrație prin constituție și bunul plac al sistemului legislativ mafiot, promotorii constituției ar fi trebuit școliți câteva secole în feudalismul rapace.Mai trebuia instituit dreptul seniorilor de a dezvirgina viitoarele mirese.

        Ce democrație e aceea în care se bat în piroane funcții și demnități, fără ca chiar intervenția divină să-i poată urni din demnități de putere. Dacă președintele nu vrea, dacă primul ministru nu vrea, dacă Parlamentul nu vrea nu există forță democratică pentru a-i demite. Poate doar glonțul! Nu pot fi demiși șefii serviciilor de forță, șeful C.N.A., șefii de agenții guvernamentale și de deconcentrate, șefii poliției, jandarmeriei, A.N.P. etc. pot fi demiși miniștri ori că  sunt de paie ori că incomodează sistemul mafiot. dar nu poți demite un ministru pavăză a Lumii interlope, plagiator sau un ministru care se joacă cu banii țării. Într-o simfonie bine orchestrată se dă vina pentru toate mizeriile vieții sociale pe S.R.I. și D.N.A. Dar poliția, poliția economică, poliția de proximitate aparținând M.I. nu are nici o răspundere? Nu are, dovadă ultimele alegeri în care poliția a lipsit cu desăvârșire. Cum furtul aparține vardiștilor și ei fură mai mult decât hoții e normal ca ultimele alegeri să-i umple de vitejie și de bani.