Moaștele aduc Unirea!?

Goi în cuget și simțiri babe moși și tineri duși,

Se înghesuie să pupe oase, cîrpe și păpiși.

Urlă-n ei conștiința vie de pomană pofticioasă,

Când aruncă la gunoaie stricăciunile de-acasă.

Preoții cu crucea-n frunte, că oastea n-ii creștină,

Adună plebe-n șiruri s-o scuture de vină.

Strămoșii lor în jertfe, îi suduie-n mormânt,

Uitat-a preoțimea de românesc pământ.

Nu-s predici în biserici să ne cinstim strămoșii,

Pereții se încarcă să preamărească boșii,

Avere și putere e pofta ce-o poftesc

Mințind duios poporul și neamul românesc. 

Aș vrea ca preoțimea cu har și cu chemare

Să fie iar în față spre România Mare.

Aveți în păstorire atăția ortodocși,

Deci dați-le lumină nu pască și gogoși!

Credinșa noi o ținem într-un Isus romîn,

Nu-n hoardele străine și alogen stăpân.