Wekend de poveste.

      Cele două zile libere pe săptămână, pentru unii 3-4 pe care n-am reușit încă să le botezăm pe românește, cu toată lenea decât ca sintagmă.

        Tneri, studenți și elevi din Republica Moldova au venit să militeze pentru întregirea țării. Pe la noi indiferențî totală.  Bătrânii  s-au înghesuit la moaște sau s-au declarat nemulțumiți de cîrnatul P.R.U. Prea mic. Fără mici și bere, fără sarmale sau ciolan cu fasole. Adulții aveau trebă cu grătarul. Tinerii noștrii așteptau zbântâiala de seară dormind ziua. 

         Marșul tinerilor unioniști s-a adresat strămoșilor. Urmașii lui Ștefan cel Mare nu mai există. S-au cosmopolizat iremediabil și țin trena celor fără țară. Dacă la vârful României pute a indiferență ce pretenții  mai pot avea pauperizații de neam prost, 

        Președintele se ascunde sub poalele scurte  ale nevestei, (nu mai există poalele lungi ale lui Eminescu) și ciugulește trandafirii,  Nu pesediști ci săsești! Cioloș probabil a cinstit pălincă cu vreo multinațională cu sau fără nevastă. La ceilați politicieni s-au strâmtat chiloții că nu au mai putut vorbi nici măcar subțire. Nu e cazul pentru doamne politicieni. Ele poartă pentru siguranță budigăi. 

       Rușine Țară Romînească și Moldovă. Prin Ardeal la modă e ceardașul. Ce întregire când toți așteaptă risipirea neamului românesc, vize sau ne-vize pentru S.U.A. și Canada. Poate și pentru Africa.

        Mă întreb ce fel d mercenari, de ce credință și incultură, din ce aluat au fost făcuți în mână acei jandarmi care au luat pe susu și în ghionturi pui de români sadea?