Destin în suspin.

Am fost turnat greșit, născut din întâmplare,

Un boț spre infinit, zvârlit din beci spre soare.

Desculț în praf, țărână, cu pașii șovăielnici,

N-am prins opincă bună, n-am mers între nemernici.

Nu știu ce ghies de minte m-a învățat Scriptura,

De-am fost așa cuminte, n-am adăstat cu ura.

 Am priceput iubirea din frunze de pădure,

Din ciripiri de păsări, ciuperci și negre mure,

Am înțeles duuosul, în viața ce exultă

Și am urât fălosul cu arma lui incultă.

N-am cercetat minciuna nici dor de răzbunare, 

Am plâns când pierea Luna, n-am înjurat spre Soare.

Am dat în juru-mi faptă, când n-am avut mai mult,

Ținut-am mintea dreaptă, n-am pofte în tumult

Doar ce mi se cuvine, din zodiile firii

Nu știu în ce ruine vor naște trandafirii.