Frică de dreptate sau gheșeft planificat?

     Amânări peste amânări în justiție, pauze de orientare a magistraților care vor să simtă de unde bate vântul și cum se așează zarurile puterii. Unii din ei sfârșesc prin penitenciare spre rușinea poftelor lor inumane. Păi dacă cei ce distribuie dreptate și adevărul dreptății sunt unelte de Diavol, de ce ne mai rugăm la Dumnezeu? Fiecare taie și spânzură nu după conștiință ci după interes. Să vedem ce mai face Tăriceanu și apoi ne exprimăm. Ce mai face Dragnea, Ponta, Băsecu, Iohanniss și mai amânăm! Dacă un depanator ar amâna cu anii rezolvarea panei, vom mai folosii obiectul sau așteptâm să ia foc?

    Am ajuns să sanctificăm Curtea Constituțională, ca trimisa lui Dumnezeu pe pământul Dacic. Sau a lui Zamolxe. O adunătură de politruci numiți politic, câțiva magistrați fără poftă de dreptate și celeritate ne faultează după voie la gioale. Un singur om sănătos la cap poate gândi că infractorul nu are drept la statutul de dregător. Mai mulți casapi ai bunului simț pot hotărâ că o țară preponderent infracțională ca România poate fi condusă de infractori conform democrației. Dacă cei mai mulți sunt pestriți, cum să fim conduși de albituri?

    Î.C.C.J. și C.S.M. prin reprezentanții lor plini de averi amână la calende procesele jafului național. O fufă de judecător întoarce un dosar la Parchet pentru două cuvinte neconforme. Restul jafului nu mai contează. Ce-și va cumpăra sfânta? O vilă, un yaht, un elicopter, o super mașină prin distorsionarea logicii dreptății. Sau caută protecție pentru sperjururile de până acum?

   Mai șineți minte judecata copilului cu șarpele care sștrangula un bătrân, care l-a crescut la sân? Aia da dreptate!