Nici o strategie, cumul de prostie?

    Pe vremea împușcatului, dictatorului cu patru clase, România avea strategii de dezvoltare pe mai multe cincinale. În circumstanțele politice de atunci. Coreene sau ne- Coreene, cu suferințe populare sau desfătarea potentaților politici, în 1989 România mânia Imperialismul Mondial prin performanță. Singura țară din Lume fără datorii externe și cu creanțe de 2 miliarde de dolari. Dacă detractorii epocii respective nu s-au străduit să citească stststicile O.N.U. ci au marșat la scuipături nemotvate nu însemnă că România nu a avut valoare. Una este ponegrirea lipsei libertăților și exploatare de tip asiatoc a poporului și alta mândria de a avea notorietate internațională. Revoluția sau ”lovitura de stat” din 1989, a dat libertate individuală și colectiv-mafiotă, dar cine și-a bătut joc de aceste libertăți? Dacă am fi avut o Constituție americană am fi înțeles că libertatea este sacră doar în momentul în care nu faci rău aproapelui,

    Cine a avut interes ca prformanele mondiae ale unei țări de 22 milioane de locuitori  să fie ascunse tinerilor care citesc istoria? Citez din memorie: locul 4 la producția de oțel, a VII-a țară în industria petrolieră și chimică, locul I la producșia de diamante sintetice, a negrului de fum, metale rare. Nu mai vorbim de producția de lactate, alimente și vinuri. Nu sunt exagerări ci statistici O.N.U.

    Toate aceste realizări s-au obținut cu Strategii Naționale pe mai mulți ani, Controversate sau nu din punctul de vedere al libertăților cetățenești, am avut o Strategie de dezvoltare economică, de irigsții și tehnologie agricolă, de dezvoltare a turismului și mai ales de Apărare Națională.

    Cum am ajuns colonie? Simplu, prin cozile de topor și voința întregului popor . Căruia i s-a dat  căderea democrație pe o imensă grilă de prostie. Ce-și face omul cu mâna lui se numește lipsă de natalitate,