Taxa pe parazitsm.

      O idee excelentă pentru societățile în tranziție post Comunism. Lucașenco are dreptate! Parazitismul este un fenomen existențial în care un organism se hrănește fără luptă pentru viață, fără efort existențial din seva altor organisme. Impropriu sunt considerați paraziți purecii, păduchii, ciupercile și vâscul pentru că aceste viețuitoare au metabolismul lor și se străduiesc să existe. 

        Adevărații paraziți îi găsim în regnul uman. Acolo unde simțul supraviețuirii trece prin creier, deci iese din legile Firii. În toate țările Lumii, parazitismul se manifestă accentuat, mai ales ca consecință a dezvoltării tehnologice dar formele lui sunt diferite din loc în loc. 

         Parazitul om fructifică prin lene și nesimție șansele norocului sau al sorții pentru a se simți bine pe seama altor semeni, care din păcate muncesc, gândesc și se străduiesc să supraviețuiască prin muncă și idealuri. La noi primii paraziți sunt repeentați de aleșii neamului. Regele păduchilor nu oate fi încoronat decât de păduchi.  coborând în jos pe scara ierarhică găsim o puzderie de funcționărime cu protecție parazitară înaltă care trage spuza pe turta ei exploatând sudoarea poporului. Tot felul de agenții și inspectori, numiți parazitar de sistemul politic, iau pielea de pe omul cinstit. O mică parte la stat și restul întregului în buzunarele lor, cu cotizația parazitară de complezență. 

      Cum ar fi ca pentru interlopii cu bani fără număr care fac burți proeminente și sfidează cu nașini de lux și ate bogății prin crimă organizată să plătească taxa de parazitism? Cum ar fi ca Liviu Dragnea să plătească pentru beizadeau sa taxă de parazitism? Un om integru nu ajunge nici după 60 de ani cu toate producțiile lui economice, invenționale, de artă și cultură la averea unui cocon de 26 de ani.