Voluntarism involt și omenie. 

     Mielul care nu plânge nu apucă țâța oii! De 5 ani am postat pe blogul meu 13,512 texte . Eseuri, pamflete,, poezii și mici aluzii politice. Absolut voluntar întrucât spre deosebire de jurnaliștii zilei, plătiți regește, du nu am adunat nici măcar o copeică. Orcum scopul vieții mele nu au fost banii. Ce, Aminescu care a întregit o Națiune și-a făcut castele? A răbdat de foame și și-a donat geniul poporului său. Efemeritatea loazelo nu poate petrece peste ani putoarea hoitului lor. Pe când Oamenii vor străbate recunoștința poporului în Istorie. 

       Ce nu mă indignă este faptul că nici un oficios de presă și nici o televiziune nu a băgat în seamă numele meu. Deși am 65 de afișări de pagină în S.U.A., 34 în Franța, și alte sute în Diaspora românească. Nu am încercat decât să distribui inteligență țărăneacă românească, prin cât mai multe cuvinte românești în postăile mele. Cu unele lămuriri necesare priceperii vieții sociale și politice. Bineînțeles subiective.

      De ce nu sunt citit sau citat în țara mea? Simplu. Entitățile media se fălesc cu maeștri ai comunicării deserviți de pipițe analfabete care culeg ce le place din Internet și trimit mai sus doar postările V.I.P.-urilor inocente în cunoaștere sau chiar monumente de prostie. Cum să mă pun eu cu alte mii de profesori, scriitori, intelectuali de marcă, din județele țării cu notorietatea lui Gigi Becali, a lui Vanghelie, a Elenei Udrea, a lui Năstase sau Titulescu lui, cu eternii deontologi pârâți ai posturilor de televiziune, trăitori ai capitalei. Nu vine o dată acel cutremur de 9 grade care să îngroape așa zisa intelectualitate de dezastru național? Unval care să măture impostorii politivi și sinecuriștii lor. Sunt sigur că Spațiul mioritic nu are prilej de doliu!