E vremea...

E vremea când nimic nu mă încântă,

Nici sărbători, nici prietenii deșarte,

Când cerul se deschide-n vis cu trântă,

Într-un morman de gânduri fără carte.

E vremea să transport un Duh, măruntul,

În Universul fără consecință,

Șă-mi pun peruca părului, căruntul

Și lumânarea-n piept spre neființă.

N-am reușit, haiduc de cugetare,

Să dau obul săracului spre știre,

Am dat săgeși iubirii către zare

Și am primit un nor de nesimțiire.