Zadarnic...

Am scris destul, am scris prea mult vreo patru mii de pagini,

Prinzând viața în tumult în vorbe ca imagini,

Am scris înduioșat de timp ca Limba cea Română,

Să n-aibă Toamna anotimp și-n veci ca să rămână.

N-m reușit pe pergament să literez postare,

Să dau în timpul permanent, prilej de ascultare.

Am totul scris pe Internet, nu foi nemuritoare,

Și tot ce-am scris n-are efect, la bombe nucleare.

Știm toți că-un CIP concret, că-n fluxul lor dispare.

Vor reveni cei de rămân, în  Epoca de Piatră,

Să meșterească în răzbun, o suliță, săgeată.

Speranța e ca cei de Sus să termene orgia,

Să acceseze presupus din Om, tehnologia.