Alt război.

Am scris acum doi ani jumate, că genocidul nu se poate,

A fi oprit în rostul Lumii, că alta e paloarea Lunii,

Că cei de sus , din alte sfere, ne vor răriți, asta se cere.

Prea mută Omenire strică, Planeta noastră-i tot mai mică.

Rămâne încă glob imens, dar răscolim fără vreo-un sens

Și o lovim în măruntaie, e secetă și nu e ploaie,

Sunt focuri pripășite-aiurea și ne dispare-n plin pădurea.

Că cei de dincolo de Lună au încercat să ne răpună,

Desigur într-un gest timid și ne-au trimis acel Covid,

Dară pieirea Lumii noastre nu stă în stelele albastre,

Ci într-o groapă de gunoi, ne omorâm noi între noi.

Oricine-ar fi Stăpânul Lumii, își creșțe incisiv nebunii.

Cu cei lipsiți de rațiuni dispar popoare, Națiuni...

Și mai avem o Eră lipsă, cea prenumită-Apocalipsă.