Pensionarii.

În alte Țări, pensionarii se desfătează-în croaziere.

La noi își târâie ițarii, sau fusta ruptă la picere.

Și dacă vor să treacă strada, sau ulița cea noroioasă,

Se rătăcesc că nu știu sfada cu nesimțirea boieroasă.

Mai mare mila că bătrânii cei ce-au muncit cam fără rost,

Ajuns-au în disprețul pâinii e tot mai scumpă, e de post.

Ce buruieni , ce iarbă crudă, să cumpere năpăstuiții,

Ei nu mai au nici dor de ciudă, când îi condamnă neofiții.

Biserica ne povestește, că îi va fi mai bine-n Rai,

Pentru cel Om ce chinuiește n viața chinului și vai.

Da oamenii nu-s chiar egali, deși se nasc cu-aceeași genă,

Unii denin stăpâni normali și alții sclavii din arenă.

Când Dumnezeu făcut-a omul, n-a judecat Legea de  Junglă,

Că cel ce părăsește Pomul, în stepe poate să ajungă,

I-a dat puteri fără opreliști. să își ucidă propriul frate, 

Cel bun și blând care muncește, va fi ucis de nedreptate.

Iar omul Abel știitorul, a fost ucis de Cain în ciudă, 

Și ce-a făcut-a Creatorul, e omul vită într-o ciurdă.

Ne-am înmulțit cam fără noimă, doar ca să stăpânim Pământul,

Apoi ne-am omorât în moină, Păcat c-am dobândit cuvântul